Un copil crescut in compania unui animal e mai sanatos, mai sociabil si mai increzator in sine. Interactiunea cu animalele influenteaza pozitiv dezvoltarea emotionala a copilului
Exista doua motive principale pentru care parintii se tem sa creasca animale in casa: posibilii microbi si paraziti pe care copiii i-ar putea lua si pericolul ca animalul sa devina brusc agresiv. Ei bine, microbi, germeni si paraziti sunt peste tot - insa asta nu inseamna ca ne imbolnavim la tot pasul!
Copilul vede animalul ca pe un prieten in cel mai adevarat sens al cuvantului: ii vorbeste si se asteapta sa fie inteles, il face partenerul sau la cele mai diversificate activitati, de la a dormi la a se juca impreuna, il adora si il priveste ca pe un membru egal al familiei. Viata alaturi de un animalut e mai bogata si mai plina de bucurii pentru adulti si pentru copii deopotriva.
Uneori prietenii copiilor ( animalutele ) sunt primii care le dau necesarul de informatie spre a integra conceptele de pericol, risc, accident, boala.
Copilul se poate relaxa in momentul in care se simte nervos si nu poate exprima suferinta sa: mangaie blanita (bine periata) a unui caine sau a unei pisicute.
Un aminal de companie implica si cateva angajamente si responsabilitati. Odata ce v-ati hotarat sa-i luati copilului dumneavoastra un prieten necuvantator trebuie sa va asigurati ca acesta este sanatos, vaccinat, este bland si nu prezinta niciun pericol pentru cel mic.
Chiar si un animal bland il poate rani, asa ca invatati-l sa fie intelegator cu noul lui prieten si sa stea departe de el cand mananca, doarme, sau cand are grija de puii sai.
Igiena este foarte importanta, de aceea copiii trebuie invatati sa nu se apropie de mancarea pentru animale, sa se spele pe maini dupa ce se joaca cu el si trebuie sa tratati imediat orice muscatura sau zgarietura provocata de animal.
Copiii nu pot fi in intregime responsabili de ingrijirea animalului, dar le puteti da sarcini mici si usoare pe care sa le indeplineasca sub supravegherea dumneavoastra.
Astfel, va invata treptat ce inseamna sa fii responsabil. De asemenea, trebuie sa luati in considerare faptul ca toti copiii invata sa se comporte cu animalul lor de companie observand comportamentul parintilor.
Trebuie sa inteleaga ca animalul este una din responsabilitatile lui, trebuie sa aiba grija de el, sa-l hraneasca, sa-l plimbe si astfel isi va dezvolta singur simtul responsabilitatii, va fi grijuliu si protector.
miercuri, 3 noiembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
Internetul
Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in NSFNET.Internetul este mai mult decit o suma de conecsiuni, desigur nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la una publica si comerciala ne va afecta felul in care gindim despre informatie si comunicare.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP și SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că nu erau clar delimitate sarcinile fiecăreia. Să presupunem că un client sună la ISP-ul său pe o linie telefonică normală. Modem-ul este o placă din calculatorul clientului care convertește semnalele digitale în semnale analoage, care pot circula în rețeaua telefonică. Aceste semnale sunt transferate la punctul de livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și transferate în rețeaua regională de web a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital și se bazează pe transmiterea de pachete (packet switching; în acest sistem de transmisie, informația care trebuie transmisă este "mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise în mod independent unele de altele; sigur că la destinație pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă).
Rețeaua regională a ISP -ului este formată prin interconectarea routerelor din diverse orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel, el este dat mai departe operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In engleza backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu mii de routere conectate prin fibră optică cu bandă largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele ferme de servere rapide (= multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această conectare directă prin închirierea de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu router-ul, conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat router. Pentru a permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o cameră plină cu routere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală conectează toate aceste routere astfel încât pachetele să poată fi retransmise din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între routerele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).
Unul dintre paradoxurile Internet-ului este acela că ISP-urile, care se află în competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea Internetului.
Câțiva termeni înrudiți cu "Internet":
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking), transmitere de fișiere și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor acestor aplicații din web este nevoie în general doar de un singur program multi-funcțional numit browser (cuvânt englez care se pronunță aproximativ 'brau-zăr). Exemple de browsere: MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator), Opera, Apple Safari ș.a.
Accesul fizic la Internet
Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat inteligent (smart) la Internet:- printr-un modem și o linie de telefon și legătură telefonică fixă, prin formarea unui anumit număr de telefon,
- linie de telefon dedicată / închiriată unui singur utilizator sau unei singure firme,
- legătură prin radio la un așa-numit Hotspot sau Active Point, utilizând tehnicile WLAN sau Wi-Fi,
- legătură prin radio, de la un telefon mobil sau de la un calculator portabil (de ex. notebook sau netbook) la antena celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP și SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că nu erau clar delimitate sarcinile fiecăreia. Să presupunem că un client sună la ISP-ul său pe o linie telefonică normală. Modem-ul este o placă din calculatorul clientului care convertește semnalele digitale în semnale analoage, care pot circula în rețeaua telefonică. Aceste semnale sunt transferate la punctul de livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și transferate în rețeaua regională de web a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital și se bazează pe transmiterea de pachete (packet switching; în acest sistem de transmisie, informația care trebuie transmisă este "mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise în mod independent unele de altele; sigur că la destinație pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă).
Rețeaua regională a ISP -ului este formată prin interconectarea routerelor din diverse orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel, el este dat mai departe operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In engleza backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu mii de routere conectate prin fibră optică cu bandă largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele ferme de servere rapide (= multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această conectare directă prin închirierea de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu router-ul, conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat router. Pentru a permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o cameră plină cu routere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală conectează toate aceste routere astfel încât pachetele să poată fi retransmise din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între routerele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).
Unul dintre paradoxurile Internet-ului este acela că ISP-urile, care se află în competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea Internetului.
Câțiva termeni înrudiți cu "Internet":
- intranet: o rețea particulară cu aceleași principii de funcționare ca și Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
- extranet: un intranet particular al unei firme, la care însă au acces (măcar parțial) și anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking), transmitere de fișiere și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor acestor aplicații din web este nevoie în general doar de un singur program multi-funcțional numit browser (cuvânt englez care se pronunță aproximativ 'brau-zăr). Exemple de browsere: MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator), Opera, Apple Safari ș.a.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)